Doua maini se cauta in intuneric. Pielea fina a degetelor se impleteste din nimic. O scanteie a ochilor se vede in raza argintie ce bate-n geam. Scanteie sau lacrima?
Nu stiu... mi-e sufletul gol. Pustiit. Iti caut fata. Ti-ating varful nasului si te descopar. TU chicotesti. Pe semne, iti place. Sau poate nu... dar nu spui nimic. Esti prea bun sa ma respingi spunandu-mi sa ma opresc. Si ma lasi, poate, sa te chinui. Cui i-ar placea sa fie gadilat?! Dar tu accepti. Imi cauti fruntea si mi-o saruti. Tremur la presiunea buzelor tale. Apoi imi cauti ochii - ai tai sunt inchisi. Ii alinti intr-o sarutare si soptesti: "Sunt umezi... Plangi?" Eu tac si ma cuibaresc mai adanc cu capul in perna. Respiratia iti devine grea, scindata si te stiu - te-ai panicat. Nu stiu prin ce metoda te regasesti si cu sufletul stins imi spui:"Nu-ti chinui fetisoara ta, cea pe care eu o iubesc atat de mult..." Suspin, ma retrag, ma inchid in mine! Mi-e frica sa vorbesc... De parca as izbuchni in plans odata cu prima silaba rostita. Si totusi o fac; cuvintele nu vor sa iasa, dar imi fac curaj si ingan: "Mi-e frica..."
"De ce anume?" ma intrebi cu glasul scazut, ferit, inocent.
"De mine."
Te uiti la mine perplex. Eu continui: "De tine... de noi"
Pari mai incurcat decat ai fost vreodata. Linistea ne asurzeste. Se sparge tacerea. Se aud sclipirile stelelor.
"Mi-e frica; daca am uitat sa iubim? Sa ne iubim? Daca e doar o obisnuinta... sa te sun, sa ma suni si sa spunem *TE IUBESC* "
"Dar nu este!"-vocea-ti tremura... si, impreuna cu ea, si mana ta. "TE IUBESC!" imi spui privindu-ma in ochi, cu privirea aceea pe care o cunosc atat de bine si la vederea careia orice cuta de pe frunte imi dispare.
Si-atunci ma linistesc. Ma intorc cu fata la tine si nu-mi mai ramane decat sa-ti zic:
"TE IUBESC!!!"
O melodie care-mi aminteste ca nu e totul doar obisnuinta VANK-Balada pentru o minune
Nu stiu... mi-e sufletul gol. Pustiit. Iti caut fata. Ti-ating varful nasului si te descopar. TU chicotesti. Pe semne, iti place. Sau poate nu... dar nu spui nimic. Esti prea bun sa ma respingi spunandu-mi sa ma opresc. Si ma lasi, poate, sa te chinui. Cui i-ar placea sa fie gadilat?! Dar tu accepti. Imi cauti fruntea si mi-o saruti. Tremur la presiunea buzelor tale. Apoi imi cauti ochii - ai tai sunt inchisi. Ii alinti intr-o sarutare si soptesti: "Sunt umezi... Plangi?" Eu tac si ma cuibaresc mai adanc cu capul in perna. Respiratia iti devine grea, scindata si te stiu - te-ai panicat. Nu stiu prin ce metoda te regasesti si cu sufletul stins imi spui:"Nu-ti chinui fetisoara ta, cea pe care eu o iubesc atat de mult..." Suspin, ma retrag, ma inchid in mine! Mi-e frica sa vorbesc... De parca as izbuchni in plans odata cu prima silaba rostita. Si totusi o fac; cuvintele nu vor sa iasa, dar imi fac curaj si ingan: "Mi-e frica..."
"De ce anume?" ma intrebi cu glasul scazut, ferit, inocent.
"De mine."
Te uiti la mine perplex. Eu continui: "De tine... de noi"
Pari mai incurcat decat ai fost vreodata. Linistea ne asurzeste. Se sparge tacerea. Se aud sclipirile stelelor.
"Mi-e frica; daca am uitat sa iubim? Sa ne iubim? Daca e doar o obisnuinta... sa te sun, sa ma suni si sa spunem *TE IUBESC* "
"Dar nu este!"-vocea-ti tremura... si, impreuna cu ea, si mana ta. "TE IUBESC!" imi spui privindu-ma in ochi, cu privirea aceea pe care o cunosc atat de bine si la vederea careia orice cuta de pe frunte imi dispare.
Si-atunci ma linistesc. Ma intorc cu fata la tine si nu-mi mai ramane decat sa-ti zic:
"TE IUBESC!!!"
O melodie care-mi aminteste ca nu e totul doar obisnuinta VANK-Balada pentru o minune
<3 minunat spus. eu nu cred ca dragostea adevarata, care implica foarte foarte multe, se stinge in cateva zile, din cateva prostii.
RăspundețiȘtergerein timp ce citeam, am vazut toata imaginea, ca pe un film. si era frumos. si imi place cum scrii.
ai grija de sufletul tau. de dragostea ta, a lui, a voastra.