A trecut ceva timp de cand nu am mai postat si imi cer scuze pentru asta... S-au intamplat multe... Chiar prea multe ca sa pot insira toate evenimentele...
In the end I'll be okay... cred ca asta e sintagma care mi-ar face bine in momentele astea. Simt ca am piredut prea multe in ultima vreme si uneori simt ca nu mai rezist. Dar apoi imi dau seama ca am multe persoane langa mine care sa imi ofere un umar pe care sa plang atunci cand simt ca ma prabusesc... atunci cand simt ca clachez.
Sunt momente in care nu realizez ca pamantul inca se invarte. Mi se pare ca timpul s-a oprit in loc. Ca soarele nu mai apare. De fapt, el doar intarzie. Si dimineata... e iar acolo sus, pe cer. Intotdeauna. Vreau sa spun din nou: "Azi mi-e bine. Azi rad. Azi ma bucur si surad". Si o voi face. stiu asta. Zambetul va fi iar al meu. Doar ca, la fel ca si soarele... intarzie sa apara.
Cat de greu poate fi sa zambesti? Nu e greu. doar ca... acum imi pare imposibil. Imi pare rau... nu stiu cand a disparut lumina din ochii mei. O caut in poze. O gasesc. Dar luimna de acum pare tot mai stearsa. Mana, spre care mergeam odata, pare tot mai departe. Nu mai stiu distante. Secunde, minute sau ore. Toate s-au oprit in loc si nu vor sa mai porneasca.
Unde, cand, cum am reusit sa ma pierd in multime. Eram eu. Mi-era bine. M-am pierdut.
O sa fac pas cu pas si am sa merg tot inainte.
Albert Camus spunea: "Blessed be the hearts that can bend; they shall never be broken." E optimist, iar eu... eu voi fi bine intr-un final.
In the end I'll be okay... cred ca asta e sintagma care mi-ar face bine in momentele astea. Simt ca am piredut prea multe in ultima vreme si uneori simt ca nu mai rezist. Dar apoi imi dau seama ca am multe persoane langa mine care sa imi ofere un umar pe care sa plang atunci cand simt ca ma prabusesc... atunci cand simt ca clachez.
Sunt momente in care nu realizez ca pamantul inca se invarte. Mi se pare ca timpul s-a oprit in loc. Ca soarele nu mai apare. De fapt, el doar intarzie. Si dimineata... e iar acolo sus, pe cer. Intotdeauna. Vreau sa spun din nou: "Azi mi-e bine. Azi rad. Azi ma bucur si surad". Si o voi face. stiu asta. Zambetul va fi iar al meu. Doar ca, la fel ca si soarele... intarzie sa apara.
Cat de greu poate fi sa zambesti? Nu e greu. doar ca... acum imi pare imposibil. Imi pare rau... nu stiu cand a disparut lumina din ochii mei. O caut in poze. O gasesc. Dar luimna de acum pare tot mai stearsa. Mana, spre care mergeam odata, pare tot mai departe. Nu mai stiu distante. Secunde, minute sau ore. Toate s-au oprit in loc si nu vor sa mai porneasca.
Unde, cand, cum am reusit sa ma pierd in multime. Eram eu. Mi-era bine. M-am pierdut.
O sa fac pas cu pas si am sa merg tot inainte.
Albert Camus spunea: "Blessed be the hearts that can bend; they shall never be broken." E optimist, iar eu... eu voi fi bine intr-un final.
