Deschid un ochi... ma trezesc. Ma uit pe geam si vad o raza de lumina chinuindu-se sa patrunda norii. Primul gand: "Cu ce ma imbrac azi?" nu conteaza... am aruncat ceva pe mine si am plecat spre liceu. Ies din casa si o adiere usoara imi flutura parul deja dezordonat, "aranjat" cu o bentita. Gandurile imi napadesc mintea. Ganduri pe te miri ce teme, in principal, o conversatie avuta cu o seara in urma... M-a prins un pic pe picior gresit. Dupa ce ca am impresia ca toate imi merg alandala...(aiurea - sa spunem)se mai intampla si asta , iar eu nu stiu cum sa reactionez. Voi vedea. Se spune ca timpul le rezolva pe toate. atunci, o sa astept.
Intre timp am pe cineva care sa ma aduca cu picioarele pe pamant, de cate ori capusorul meu o ia razna... si mai am pe cineva care sa imi tina de urat si sa nu ma lase singura. Multumesc...
Revin curand...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
trebuie sa luam din discutii, ca si din viata, doar ce ne convine. dar, atunci cand suntem la una din intersectiile vietii, cineva, care vede dontr-un alt unghi, care ii cunoaste pe cei doi membri ai discutiei in parte, care e (un pic macar mai) pragmatic, trebuie sa ne aduca cu picioarele pe pamant. pentru asta sunt prietenii. take care.
RăspundețiȘtergere